In vara acestui an, in drumurile mele, in vacanta cu mii de kilometrii de autostrada parcursi, am ajuns intr-un loc extraordinar. Initial m-am enrvat si-mi tot spuneam :” Ce mi-a trebuit mie bananaiala?”. Mai tarziu insa, a trecut toata parerea de rau si am uitat subit de ratacirea de care am avut parte vreme de cateva zeci de minute bune…

Ma rog, am ajuns intr-un loc minunat | Schönbergalm Nature Park | . Am urcat cu o telecabina aproape de varful muntelui.

Eu, care am rau de inaltime, in aceasta telecabina n-am avut nimic. Asa tehnologie ! Nici nu se auzea, nici nu se misca, nimic din toate lucrurile care ma sperie ingrozitor.

Pana in varful muntelui insa, a trebuit sa mergem pe jos. La deal, ostasii mei! De la receptie ne-au zis ca mergem pe jos 20 de minute, nicidecum ca drumul e la deal, o poteca de niciun metru latime si o prapastie cand pe-o parte, cand pe alta. Tot chinul asta doar ca sa vad pestera de gheata.

O pestera unde am facut pe mine de frig, caci, in toiul verii, afara 30 de grade – inauntru -1 grad. Perfect pentru mine, care, evident ca nu mi-am luat si eu gen- o geaca ci o flenderita. Ma rog … detalii.

A fost foarte dragut! Stalactite, stalactite-stalacmite, stalacmite… Impresionant a fost „muntisorul” de gheata din mijlocul pesterii. S-a format in sute de ani, ne povestea ghidul.

Am stat cateva ore bune si nu stiu daca va puteti imagina cat de frumoasa este linistea, sau cat de pretioasa este uneori. Cat de superb este sa privesti in zare, sa vezi un lac printre munti, un cer cristalin si sa simti o adiere atat de fina… Mi se zbarleste pielea pe mine si acum cand retraiesc acele momente uitandu-ma la pozele astea.

Pentru detalii informative am atasat mai jos link-uri care va pot ajuta.

http://www.dachstein-salzkammergut.com/en/dachstein/above-ground/schoenbergalm/

http://www.oberoesterreich.at/en/austria/poi/401219/schoenbergalm-nature-park.html