De ce trebuie sa judecam oamenii?
Unii au un nas urat, altii au o mana mai lunga, sau un picior mai scurt dar poate in sufletul lor sunt niste oameni minunati.
Si acest domn cu dreaduri pana la genunchi, poate el in sufletul lui este un om familist cu un suflet mare…sau poate ca se ascunde sub acel par o minte malefica gata de atac…
Voi ce credeti este un om rau sau un om bun?
La urma urmei ce inseamna sa fi un om bun? Dar un om rau?
Judecam, mai Dami, pentru ca a fi om (bun sau rau) inseamna sa te nasti cu handicapul asta al genei barfitoare. Toti criticam by default. Nu vorbim despre o transformare, ci despre o setare cu care venim din fabrica. Apoi, ne dam seama si, culmea, ne scuzam: „Suntem oameni, gresim!”
E un cerc vicios, asadar. Putem sa ne intrebam non-stop de ce sau sa constientizam si sa incercam sa facem ceva. Desigur, esecul va fi urmat de scuze gen „am incercat, mai mult nu pot. Sunt om si eu…”
PS: E mult mai usor sa zici de rau, decat de bine.
Important este sa fim cum vrem sa fim, cum spune si melodia. Judecati vom fi chit ca aratam mai mult decat trebuie chit ca aratam ce se doreste. Chiar daca esti criticat sau laudat este bine sa tii fruntea sus, cel putin asa cred eu. Sunt critici din care avem ce invata oricat de dure ar fi ele. Asa ca domnul din imagine, sunt sigura ca a fost blamat pentru ceea ce este, dar tot la fel de sigura sunt ca nu il intereseaza ce se spune despre el, isi vede de viata si mediul pe care si l-a facut, traieste in el fara probleme.
Da’ de ce esti tu atat de sigura ca l-a blamat cineva ca are dread-uri pana-n talpi?
Pentru ca oamenii se uita lung, vorbesc, barfesc, inainte sa cunoasca omul si pentru ca in prima faza iti faci o impresie despre un om in functie de fizic. Si pentru ca multi gandesc cand vad dreduri ” mama ce nespalat, mama ce scarbos, mama o avea paduchi?”.