Am dat o fuga pana in minunata localitate Baia de Fier unde se afla si minunata Pestera a Muierii.  A’ dar stati, pana sa ajung in acea localitate am gresit drumul. Chiar si cu tehnologia avansata te poti rataci, am reusit la performanta sa ajung la capatul drumului. Da’, chiar am ajuns intr-o localitate unde asfaltul se termina brusc (asfalt adica un pietris care a fost o data asfalt) si cat vedeai cu ochii, camp tata! Ei dar am ajuns la destinatie, cu intarziere dar am ajuns. Si urca scari Damiano, peisaj frumos, aer de munte, pasarele si in tot acest pitoresc peisaj coada la intrarea in pestera. Ma nene coada de 100 de persoane. Panica maxima. Cu toate astea intram si noi, frumos, cam umed pentru gustul meu si un pic cam racoare (sub 10 grade). In toata aglomeratia a fost o persoana, o singura persoana, care a trebuit sa comenteze ceva. Toata lumea chill, admira, poze, asculta informatiile despre istoria pesterii si cand colo una „Dar de ce nu mai putem inainta, ca informatiile astea mi le pot lua si de pe Google?”. AAAAAAAAAAAA stai acasa femeie! Asa a fost toata vizionarea pesterii…din pacate. Dar frumos. Voi veni cu poze mai multe.