Ieri seara, pe la vreo 10 pm, ce m-am gandit eu „mai nene eu nu am mai mers cu bicicleta de mult ” si asa a venit un pic caldura , de ce sa nu ma aventurez un pic… hmmmmmm. Zis si facut. Cearta cu toata lumea „esti nebuna la ora asta tu vrei sa mergi cu bicicleta; este frig ; este intuneric; este greu sa o scoti din garaj (asta era constiinta mea)….bla bla bla ma rog si cu ambitia de care nu duc lipsa, ma indrept spre garaj. Chinuie-te sa o dai jos(era undeva pe perete), roti desumflate etc. etc. Ma rog si da-i bataie tata! Merg, merg, merg (am uitat sa spun de echipament, de mare senzatie echipamentul :))) ), asta pana aproape de Moghiorosi (eu locuind la vreo 3 statii distanta de zona respectiva) . Moment in care, gafaind ca o balena pe uscat zic „tata nu se mai poate, am ajuns rau! Nu mai sunt in stare sa merg cu bicicleta, m-am ramolit rau de tot!”. Nu este corect mergeam cu bicicleta zilnic, ajungeam pana la Academiei sau am ajuns si pana la Baba Novac, vroiam o data sa ma duc pana la Buzau…. Drept urmare, intorc spre garaj de unde am plecat. Parca eram o pisica plouata, sau un copil caruia i s-a furat jucaria… 🙁

Dar nu ma las pagubasa, inca mai pot! Pot sa ajung la performanta sa revin la forma fizica de odinioara… :((((