Asa frica, nu credeam ca zace in mine. Cascada si canionul 7 scari- locul care m-a facut sa tremur.  Dar ce frica mi-a fost. Sa va povestesc.

Am auzit de  cascada si canionul 7 scari. Un loc extraordinar, unde te poti relaxa, te impaci cu natura, te incarci cu energii pozitive, pasarelele iti incanta auzul si daca mai prinzi si o zi insorita, e mai mare placerea sa stai sa contemplezi.                                                           

Mi-a zis medicul de familie sa incerc sa ma relaxez mai des. Sa privesc si sa stau in natura. Cica este cea mai buna varianta sa scapi de stresul cotidian. Pai nu ma destresez eu in natura? Cum sa nu. Am auzit de coltul acesta de rai, relativ apropiat de Bucuresti, nu il puteam rata.  Pe scurt, este un traseu de parcurs pe jos, ar fi bine sa ai totusi un echipament adecvat. Nu cum m-am prezentat eu prin padure, in tenisi, jeansi, un t-shirt amarat si o flenderita care era mai de graba de iesit la suc nu de plimbare printre munti.

M-am incarcat cu natura. Ma repet, stiu, dar chiar asa a fost. Soarele mi-a incantat privirea, verdele din jur m-a incarcat cu energie pozitiva ca sa nu mai spun de sunetul raului care mi-a gadilat timpanul in cel mai frumos mod posibil.

Ca sa ajungi la canionul si cascada 7 scari, mergi ceva vreme pe jos.

Am ajuns la un moment dat la o rascruce de drumuri, de altfel pe parcurs am mai intampinat „intersectii”. Sunt cateva indicatoare care te ajuta sa ajungi la destinatie.

Ar fi fost si mai frumos daca aveam dupa mine un ghiozdanel cu de toate. Cand zic „de toate” ma refer la papica, ceva de baut, o paturica si bineinteles un pachet de carti de joc sau alte jocuri care te ajuta sa te relaxezi. Ai tot felul de popasuri unde te poti relaxa cu adevarat. Asadar e chiar misto sa iesi in gasca la cascada si canionul 7 scari.

Mai mult de atat atat, acum ca s-a facut cald, ai posibilitatea sa faci si ceva extrem. Exista zeci de tiroliene prin copaci. Sunt mai multe trasee pe care te poti da si poti simti ca traiesti cu adevarat.

Ce as mai fi vrut sa vad? Pai niste cosuri de gunoi. Ca sa ai unde sa arunci resturi de mancare sau diverse gunoaie. Altfel, ia dupa tine niste pungi pentru gunoi. Am facut popasuri peste tot. Pentru o zi am incercat sa fiu mai putin grabita si sa uit de toti factorii care imi incarca mintea.

De ce sa va mint, n-am putut sa ma abtin sa nu verific facebook-ul, mail-ul, si multe alte aplicatii de care nu ma pot lipsi prea multa vreme.

Ca sa ajungi la canionul si cascada 7 scari ai de mers prin padure pe carare… stiti continuarea versurilor, in jur de o ora. Asta daca nu te opresti. Dupa ce am tot mers, am tot stat si tot asa, am ajuns intr-un final la locul despre care mi-a vorbit toata lumea. Am platit 10 lei intr-o cabanuta, unde mi-a pus o panglica albastra pe mana. Dovada ca am platit.

Apoi am urcat niste scari de lemn si aveam sa vad prima scara din cele 7.

Prima scara a fost cum a fost…

 

 

 

A doua la fel…

 

 

 

 

Ei dar ce a urmat… Am crezut ca nu mai ajung intreaga acasa. Nici nu era nimeni care sa ma ajute in caz ca as fi alunecat pe treptele ude ale scarii care parea ca urca in cer. O scara luuuunga si dreapta. Restul au fost mai inclinate si mai scurte. Dar asta luuuuunga m-a nenorocit. V-am zis ca am frica de inaltime? Am! Si inca ce frica!!!

Am urcat-o. Am invins! Mi-au tremurat gladiolele cum nu mi-au tremurat niciodata.

cand am platit cei 10 lei, doamna draguta m-a avertizat insa, nu ma asteptam sa fie chiar asa de rau. Mai oameni buni, sunt si extrem de blonda.

Nu ca nu ati fi observat asta pana acum. Sunt atat de blonda incat, m-am intors pe aceleasi scari. Vedeti voi, n-am observat ca exista un indicator care te indruma pe o carare. O cararuie care da cumva ocol la toata treaba asta cu scari din munte. Eu, chioara, n-am vazut.

Asa ca priviti bine stanga-dreapta ca sa mergeti pe drumul cel bun.

Per total a fost o experienta de vis. M-am speriat ca naiba, m-am incarcat cu energie pozitiva si am scapat de stres pentru o zi.

Va recomand sa incercati traseul. Merita, pana la urma.