Din categoria imi place filozofia m-a strafulgerat aceasta intrebare: Inceputul sfarsitului sau sfarsitul inceputului? Cum denumesti o chestie care… nu poate fi definita? :))

Stiu, te-am bagat in ceata. Dar stai linistit/linistita  este un articol motivational si extrem de pozitiv. Incerc doar sa arat ca ceea ce gandesti generezi daca ajungi la performanta aceasta, bineinteles.

Am ajuns la aceasta intrebare simplu, la dus.  Cu totii vorbim despre diverse inceputuri sau sfarsituri si atunci ma intreb eu si totodata te intreb pe tine, dar cum este inceputul sfarsitului sau sfarsitul inceputului? Stii vreodata dinainte cum incepe ceva sau cum se termina fara sa faci ceva in privinta asta? 

Eu am gasit doar cateva exemple de luat in seama la intrebarea mea. 

Explicatia la „sfarsitul inceputului” imi pare ca este ca atunci cand vrei sa te apuci sa citesti o carte si pentru ca esti prea curios, incepi cu sfarsitul. Apoi nu mai citesti cartea de la inceput pentru ca nu iti place sfarsitul. Drept urmare o arunci ca pe o masea stricata in raftul doldora de alte carti ajunse in aceeasi stare din acelasi motiv. 

De ce sa incepi cu sfarsitul ceva cand poti sa ai rabdare (aia care te omoara incet si sigur) si poti avea totusi parte de un final. Fie el fericit, fie nefericit, dar este. Macar poti trage concluzii si nu pripite. 

Acum vine intrebarea doi: „Inceputul sfarsitului”? La asta am gasit o sigura explicatie. Este ca atunci cand te uiti la un film care incepe cu sfarsitul iar tu iti dai seama de acest aspect abia la finalul filmului. Daca! Daca ai rabdarea sa il vezi pana la final. Oricum am face tot la rabdare ajungem. 

Si atunci „inceputul sfarsitului” te face sa spui la final: „Aaaa stiam eu ca asa va fi…”. Si atunci parca nu mai este aceeasi satisfactie, dar totusi esti macar impacat cu gandul ca a fost asa cum ti-ai imaginat. 

Cu siguranta ca te intrebi si tu uneori de ce vrei sa stii sfarsitul cand nici macar nu a inceput- inceputul. Si atunci trebuie sa ai rationamentul, sa ai puterea de intelegere de a lasa cursul sa vina de la sine. De a avea”rabdarea” ca viata sa te ia prin suprindere iar situatiile pe care urmeaza sa le intampini, sa le gestionezi in concordanta cu spontaneitatea cu care vin. 

Ti-am zis, m-a lovit filozofia. Drept urmare nu mai astepta raspunsurile de care ai nevoie. Ai nevoie de raspunsuri ca sa ce? Sa te infunzi in acelasi trecut si aceleasi ganduri, griji sumbre? Mai bine mergi mai departe si iti construiesti un prezent frumos. 

Nu mai cere raspunsuri la ceea ce stii deja. Confirmarile le ai, move on!