Astazi este ziua in care ne bucuram ca suntem romani! Care mai de care se mandreste cu originea lui si cu ia sau ilicul de la bunici. Si totusi, este vorba doar despre o zi. Te intreb eu pe tine: De ce te bucuri doar o zi pe an? 

De ce doar intr-o zi te falesti cu originile tale? Iti schimbi instant poza de profil de la Facebook cu tricolorul, tricolorul pe care tot anul mai de graba il injuri decat il lauzi. De fiecare data cand discuti cu cineva despre tara ta, povestesti mai intai despre lucrurile rele si abia spre finalul discutiei incepi sa spui: „Avem totusi o tara frumoasa. Avem peisaje, avem mare si munte… etc.”. 

Daca nu ar fi 1 decembrie, ai sarbatori de la tine putere vreodata ca esti roman? Nu cred, sincer! O data pe an, incepi sa strigi din plamani cat esti tu de bucuros ca te-ai nascut in aceasta tara. Parca pentru o zi uiti de toate rautatile si de toate lucrurile care ti se pareau nedrepte pana la 1 decembrie.

Romani fericiti? Da, eu cred ca ar trebui sa fim mai des fericiti. Pana la urma, spre deosebire de bunicii nostri, noi macar avem portile deschise. Avem posibilitatea sa ne alegem alta tara daca tot ne plangem atat de a noastra dulce Romanie. Pana la 1 decembrie am stiut doar sa fim nemultumiti ca nu ni se ofera, ca nu avem, ca nu se poate face si tot asa. Stii tu mai bine de fapt care sunt  nemultumirile tale. 

Eu sincer stiu prea putini oameni care se mandresc totusi ca sunt romani. Prea putini mai poarta straiele romanesti si, si mai putini spun clar si raspicat: „Ma bucur ca sunt roman!”- in alta zi decat 1 decembrie. 

Acum, pentru ca tot te-ai laudat ca esti roman, azi, pe 1 decembrie, as vrea sa stiu: „De ce? De ce esti mandru?”.