Casatoria … La rascruce de drumuri.

Tot aud in ultima vreme mai multe discutii despre casatorie. 

Eram la masa in familie si nepotul meu de 5 ani, Andrei imi spune mancand ceva ce gatisem eu: „Mmmm… esti buna de maritat!”. 

Eu: „What? La 5 ani imi spui asta?”. Ingrozita si usor speriata trec cu vederea si merg mai departe. In plus mai are el o teorie despre casatorie, dar ti-o spun alta data. 

Ma apuc sa citesc o carte noua, ce sa vezi, primul capitol „Casatoria”. Fuck! Si aici? „Ma urmareste treaba asta” –  stau eu si ma gandesc. 

Apoi, in stanga, in dreapta aud diversi care spun ca scopul lor in viata este sa fie casatoriti. Pe bune? 

Gata! Pana aici! Asa ca, imi asum riscul si ma arunc in subiect: „Casatoria”. Cu siguranta ca unii nu vor intelege opinia si nici nu asta este scopul meu, de a ma face inteleasa. Ci de a iti schimba un pic, un picut „scopul tau in viata”. 

Stii ceva, tu, cel/ cea care vede casatoria ca pe un scop in viata, iti propun sa iti reorientezi gandurile si dorintele si sa iti focusezi mai de graba toata energia catre ceva mai important, dupa parerea mea. Cum sa pastrezi casatoria! Cum sa o mentii sau cum sa o faci mai frumoasa pe zi ce trece. Cum sa nu ajungi la divort ca in mai toate cazurile si cum sa apreciezi cu adevarat ce ai langa tine. Ca din moment ce ai fost dispus sa faci pasul asta, sa te casatoresti, inseamna ca stii ca asta ar trebui sa presupuna o convietuire frumoasa in doi mai mult de o luna. 

Vezi tu, scopul de a te casatori nu cred ca este cel mai „corect” si „corespunzator”, ca sa vorbesc in termeni actuali, scop. 

Mai bine incerci sa iti mentii relatia pe care o ai deja, pentru o perioada cat mai lunga si frumoasa sau scurta si cuprinzatoare decat sa te complaci intr-o chestiune doar pentru ca asa iti cere mama sau asa iti cere tatal. 

De ce sa te casatoresti daca nu esti in stare nici sa ai grija de o floare, macar ? Zic si eu…

Cateodata stau si ma gandesc, poate era mai bine ca pe vremuri cand treaba aceasta – Casatoria – era ceva aranjat iar acei doi oameni, ce sa vezi, unii dintre ei mai sunt si astazi impreuna. De ce? Pe parcurs au inceput sa se descopere si au inceput sa inteleaga ca de fapt convietuirea in doi este un compromis si de o parte si de cealalta. Si cu timpul au ajuns sa se iubeasca, apoi mai mult si mai mult. Si au ajuns pana la adanci batraneti! Ca doar asa e in povesti. Nu au povestile degeaba finalul asta. Este chiar real!

Alege calea cea dreapta si nu te mai ascunde dupa „boscheti”.

Fii barbat! Fii femeie! Si incearca sa apreciezi mai mult ce ai deja. Iar daca nu ai, nu face un scop din „casatorie” pentru ca asa trebuie. Nu te marita / insura pentru ca asa se cere! Ai rabdare.

Fa-o pentru ca asa simti! Si atunci nu vei mai fi la rascruce de drumuri.

Si mai intai de toate, cred ca lectia cea mai importanta pe care sigur si tu o ai de invatat este aceea de a fi tolerant! Toleranta si nu ignoranta, te poate scapa de multe asa zise probleme. Si atunci nu o sa iti mai vorbesti urat aproapele cand nu este in prezenta ta. O sa stii sa il lauzi si daca greseste.

Din greseli invatam cu totii, pana la urma!