Traseu montan-Telecabina Pestera-Varful Omu-Sfinx-Babele-Piciorul Babelor
Traseu montan-Telecabina Pestera-Varful Omu-Sfinx-Babele-Piciorul Babelor
Traseu montan pentru ca am vrut sa fiu totuna cu natura, asa ca m-am aruncat in vant, am dat din picioare si am urcat sus, sus, sus, la munte, sus.
Am zis ca pentru inceput sa aleg un traseu simplu. Un traseu care se presupunea a fi pentru oricine si mai mult de atat, am si vazut o gramada de copilasi pe traseu care mi-au cam dat rusine, de ce sa va mint.
Acesta este primul traseu parcurs dupa foarte multi ani.
In fine, primul kilometru. In primul kilometru ai parte de o urcare usoara, o pajiste minunata si un orizont care te face cu adevarat sa iti doresti sa vezi ce este mai departe.
Ce-i drept, dupa primul kilometru, initial am zis in gand „game over” 🙁
Ei bine, nu m-a lasat constiinta totusi, care imi spunea: „Tu fata tanara, te dai mare viteaza si te lasi batuta dupa doar un kilometru?”.
Asa ca, am continuat! Cu fruntea sus, cu vantul in piept, am urcat, si am tot urcat pana am ajuns la o cascada foarte draguta. Un loc minunat de facut poze.
Este bine de stiu ca pe acest traseu montan exista izvoare!
Traseul montan implica si solicita multe emotii, nervi si muschi.
Cand credeam ca am ajuns la Varful Omul, prima oprire, de fapt mai aveam de mers inca vreo ora.
Traseu montan-Telecabina Pestera-Varful Omu-Sfinx-Babele-Piciorul Babelor
Apoi, daca ajungi la Varful Omu, unde iti si poti face niste poze absolut divine, este pacat sa nu mergi mai departe catre Sfinx.
De la Varfu Omu pana la Sfinx, este un traseu chiar usor, pe langa munte, si vezi in zare si Jepii Mici. Chiar merita parcurs traseul si faci si doar vreo ora si jumatate.
Chiar langa Sfinx poti vedea si te poti bucura si de Babele. Au si o poveste interesanta pe care o afli de pe Google (aici ai internet chiar bun).
Daca ai obosit suficient, de la Babele te poti intoarce la punctul de pornire „Hotel Pestera”, daca iei telecabina.
Trebuie sa stii un lucru, telecabina functioneaza pe timp de toamna doar pana la 16:30, ultima coborare.
Ceea ce trebuia sa fie un traseu de vreo 6 ore, l-am parcurs in vreo 7 ore si un pic. Nah, m-am oprit sa mai fac si poze.
Febra musculara – 3 zile dupa. Oh no!
