Zi de sarbatoare! Zi in care am ocazia sa mananc cel mai gustos desert – mucenici.

De obicei ii fac mama si bunica. Mama este chef pe mucenicii clasici, fierti, bunica este campioana la mucenici moldovenesti. Si eu? Ce, eu nu pot sa fac? Da, pot! Numai ca am zis sa sfidez un pic retetele clasice si sa-mi prepar reteta proprie.

Imi place de mor laptele de pasare facut de bunica. Pentru cei care nu au auzit vreodata este un desert mai mult decat delicios. Este usor si s face rapid din lapte, oua, zahar, esenta de vanilie si niste coaja de lamaie.

Asa ca am adaptat reteta clasica pentru lapte de pasare cu cea pentru mucenicii in zeama sau cum le-o spune celor fierti in apa.

Asadar, am luat din frigider:

• 3 oua de tara
• un litru de lapte

Din raftul cu mirodenii:

• scortisoara
• esenta de vanilie
• zahar tos
• zahar brun
• zahar pudra
• budinca de lamaie

Din fructiera:

• o portocala… „Si i-am daruit… O portocala…”

Hai ca am si cantat pe seara asta.

Am pus laptele la fiert, la foc mic. In alta oala, cam un litru de apa. Cand a inceput sa clocoteasca apa, am ras jumatate din coaja de la portocala, apoi am pus cam 50 de gr de zahar iar la final cam 100 de gr de mucenici de la .

Am lasat la fiert in jur de 10 minute.

Pana sa se fiarba laptele, am separat galbenusurile de albusuri de la cele 3 oua. Am folosit doar galbenusurile. Le-am batut bine cu vreo 30 de gr de zahar brun cu aroma de vanilie (mi-a adus un prieten din Mauritius, demential) si am mai pus inca vreo 30 de gr de zahar pudra.

Am descoperit un dispozitiv la Mega Image de la Margaritar cu care are deja sita, vis. Usureaza viata zaharul asta.

Cat am batut ouale a inceput si laptele sa fiarba. Stiu, pare prea scurt timpul, dar in bucatarie trebuie sa te misti cam repede.

Am luat oala de pe ochi si am inceput sa presar cam un sfer dintr-un plic de pudra de budinca de la Dr. Oetker, apoi in fir subtie si cu multa miscare cu telul am incorporat si galbenusurile. Aici trebuie grija, altfel risti sa faci o omleta foarte zemoasa si scarboasa.

Iar la final cateva picaturi de esenta de vanilie, mie imi place cea de la Ruf (nemteasca si pare mai naturala decat altele).

Am amestecat bine totul si am mai pus la foc mic (nivelul 3 la plita cu inductie) inca vreo 5 minute.

Intre timp s-au fiert bine si mucenicii. I-am lasat sa se aseze vreo 2 minte, apoi i-am scurs un pic in asa fel incat sa raman totusi cu ceva coaja de portocala.

Dupa ce laptele s-a racit suficient (trebuie sa ajunga aproape de temperatura camerei), am adaugat mucenicii. I-am mai lasat un pic sa se cunoasca mai bine si apoi nu am mai rezistat. Trebuia sa gust!

Asa ceva! N-am facut niciodata un desert atat de bun!!! Stiu, blasfemie, am intrat in post si am folosit oua. Jur ca a meritat fiecare gurita din nebunia asta, sper sa fiu iertata. Pentru gust, a meritat tot pacatul. Oricum nu tin post, so merge si cu un pic de ou.

Mucenicii reinventati i-am servit cu migdale crude macinate si bineinteles cu muuuulta scortisoara.

Pofta buna!