Pot sa spun ca sunt o norocoasa! In fiecare an sarbatoresc Pastele de doua ori. Familia este impartita in doua „tabere”, o parte Catolici, alta parte Ortodoxi. Nu, nu inseamna ca vine iepurasul de doua ori, cu toate ca n-ar fi rau. Mai de graba inseamna un prilej sa ne adunam cu totii si sa petrecem de doua ori. Mai sunt 3 zile si petrecem Pastele Catolic. Abia astept sa mananc bucatele preparate cu multa truda de catre mama si bunica.

A, nu v-am zis cum sunt „taberele” formate. Eu, datorita bunicii, am trecut la romano-catolici, mama si restul familiei sunt ortodocsi. Chiar si asa, nu sunt diferente si nici nu mi se pare normal sa categorisesti omul dupa religia pe care o are. Important este sa crezi in ceva. Cumva o forta divina exista. Ce importanta are cui te inchini, ori cui ii spui rugaciuni sau cui ii meditezi? Pana la urma toti suntem oameni si ar trebui sa avem drepturi egale. Cine suntem noi sa judecam daca este bine sau nu, sa crezi in Dumnezeu ori in Buddha? N-are nici cea mai mica importanta.

Inchid lunga paranteza si revin la scopul initial: Pastele! Vine Pastele si cred ca ar trebui sa incerca sa fim mai buni! Nu pentru ca vine Pastele ci pentru ca a mai trecut un an si cumva ar trebui sa avansam si noi, macar spiritual. Sa incercam sa avem mai multa grija de noi, de cei din jur si mai ales de dorintele celor de care ne pasa. Poate incercam sa fim mai putin rai si pricinosi. Pana la urma, la ce ajuta sa ne comportam ca niste animale? Mai bine am arata prin gesturi ceva mai elevate ca suntem mai presus decat vietuitoarele junglei. Ca sa nu mai zic de o „vorba buna” adresata la momentul potrivit chiar si unui om pe care nu il cunosti. Sa ne mai descretim si noi fruntile si sa incercam sa mai zambim chiar daca poate ziua nu ne-a fosst buna. Sa incercam, totusi, sa apreciem lucrul cel mai de pret pe care unii il avem: SANATATEA.

Lasand filozofia de o parte, vine Pastele! Si abia astept sa mananc Pasca pe care numai bunica o face perfecta si abia astept sa ciocnesc cele mai stralucitoare oua rosii, cum numai mama le face. Bine, vor mai fi multe alte delicii care ma fac sa plang in dimineata urmatoare cand ma urc pe cantar, dar merita fiecare imbucatura.